Bulgaria este binecuvântată cu multe temple și mănăstiri bisericești frumoase construite cu iubire și răbdare de maeștri talentați cu suflet mare. Este însă o biserică care în mod obligatoriu trebuie s-o vizitați dacă vă aflați în apropiere de Bansko.
Biserica se numește „Sfânta Treime”, iar istoria ei este incredibilă, deoarece în aceasta este totul – iubire, ură, dorință, putere, spirit liber, suferință, răbdare și mai ales încredere.
Istorie
Pentru a relata istoria bisericii ”Sfânta Treime” din Bansko ne vom întoarce înapoi în timpul până la anul 1810. În acel timp Bansko este un oraș care este în înflorirea lui, mulți oameni din Bansko s-au îmbogățit de comerț, au călătorit prin lume și se întorc în orașul lor cu viziune asupra lumii mai largi, cu bani în borsete și cu vis în inimile sale – să aibă un templu întins și mare ca templele care le-au văzut în timpul călătoriilor prin lume.
Se adună oamenii orașului conduși de bunicul Lazko (Lazar German) care în acest timp a fost primar al orașului și decid să construiască biserica în centrul orașului Bansko.
Nu din motivul că în Bansko nu a existat o biserică. A existat, dar aceasta a fost foarte mică și s-a aflat în afara orașului, iar oamenii din Bansko au dorit biserica care se ridică la un loc personal.
Terenul construcției este dăruit de Bunicul Lazko care a avut o grădină chiar în centrul orașului, iar toți oamenii din Bansko (atât săraci, cât și bogați) au dăruit bani fiecare după posibilitățile sale, pentru a începe construcția.
270 de familii din Bansko au dăruit bani pentru construcția, dar munca abia a început…
Conform legilor turcești, biserica se poate construi numai pe un loc unde a existat o clădire bisericească. Pentru a elimina acest obstacol, Bucinul Lazko a utilizat un truc mic. Împreună cu câțiva prieteni a intrat în locul construcției viitoare și a îngropat o icoană mică și câteva relicve bisericești. Apoi a rugat una dintre femeile bătrâne din Bansko să ”viseze un vis profetic” și astfel vor descoperi relicvele bisericești pentru a putea începe construcția.
Credeți că astfel s-a terminat totul? Nu, a mai existat unele obstacole, care a trebuit să fie depășite de oamenii din Bansko pentru a se îndeplini visul lor pentru o biserică.
Pasul al doilea pentru realizarea visului lor a fost să obțină un firman care să le permită începerea construcției, deoarece în timpul acesta fără o autorizație de sultan nimeni nu a avut dreptul de a construi temple. Oamenii din Bansko au scris cereri, au așteptat, au așteptat, dar un răspuns nu a venit. Dar într-o zi s-a răspândit vestea că valiului din Salonic i s-a născut întâiul fiu.
Bunicul Lazko și asistenții lui nu au pierdut timp și imediat au pregătit daruri bogate pentru moștenitor, o borsetă de monede de aur pentru acesta și au plecat spre Salonic.
Au dus darurile, s-au închinat, s-au rugat valiului să le permită construcția bisericii și din nou au așteptat. Impresionat de darurile și de respectul oamenilor din Bansko față de familia lui, turcul bogat parca a primit lucrul foarte serios, pentru că în curând la Bansko s-a primit o ”iradea” (autorizație de sultan) care permite începerea construcției bisericii.
Totul ar fi fost minunat dacă istoria se termină până aici și oamenii din Bansko fără probleme și-au construit templul, dar nu… În iradea primită, autoritățile turcești au stabilit dimensiunea în care a trebuit să fie ridicată biserica, iar acestea au fost prea mici.
De aceea, oamenii orașului au fost obligați să folosească din nou un truc pentru a elimina aceste dispoziții. S-au adunat și au decis în primul rând să înconjoare terenul cu pereți înalți care să nu permită turcii să vadă ce se întâmplă la săpătura. Atunci când aceasta a fost realizat, câțiva nopți consecutive cineva a intrat și a mutat stâlpii prin care s-a indicat mărimea săpăturii bisericii pentru a devine suprafața mai mare. Astfel, treptat bunicul Lazko și prietenii săi au reușit să întindă bazele templului și să-și obțină scopul.
Acum a rămas numai să înceapă repede să construiască în timp ce turcii nu au înțeles ce s-a întâmplat.
Construcția bisericii a început în anul 1833 și la aceasta au participat cu toții – cei săraci cu muncă, cei bogați cu bani. Căruțele au transportat materiale fără întrerupere, oamenii au lucrat la ture numai pentru a se termina construcția cât se poate mai repede.
În anul 1834 în ciuda eforturilor tuturor, banii au început să se termine și construcția bisericii a oprit. Faptul acesta a obligat Bunicul Lazko să utilizeze unele măsuri extreme, de exemplu, să meargă până la Nevrokop și să ceară suma de 300 000 parale din Mehmed Bey (mai numit Altan Bey din cauza bogăției sale).
Din păcate, puțin timp după ce a luat banii și lucrul construcției bisericii ”Sfânta Treime” a început din nou, bunicul Lazko a fost deținut din cauza unei acuzații anonime împotriva acestuia și nimeni nu mai auzit nimic despre el.
Sunt câteva versiuni legate de deținerea lui Lazar German. Conform uneia dintre versiuni, Mehmed Bey a înțeles pentru ce și-a dat banii și a dispus să arunce bunicul Lazko în închisoare unde acesta a decedat. Conform versiunii celei de a doua, acuzația anonimă pentru construcția bisericii a provocat o verificare care a stabilit faptul că omul din Bansko a luat bani din Altan Bey. Aceasta a supărat autoritățile turcești și bunicul Lazko a fost aruncat în închisoare, torturat și mai târziu a decedat, iar Mehmed Bey lung timp după aceasta a fost în dizgrație pentru că a dat bani pentru construcția unei biserici bulgărești în Bansko.
După arestarea bunicului Lazko turcii au fost atât de furioși, încât imediat a fost dispus să se distrugă biserica. Și aceasta a putut să devină realitate dacă nu a fost și acțiunea cumpătată a omului extraordinar din Bansko Lazar German, care cunoscând caracterul turcesc s-a asigurat, dispunând constructorii să pună pe intrarea bisericii împreună cu crucea bulgară și semiluna turcească. Aceasta de fapt a salvat biserica, deoarece atunci când au văzut semiluna sculptată în lemn pe intrarea templului, turcii nu au putut distruge biserica și faptul aceasta a permis oamenilor din Bansko să termine construcția.
După unele obstacole în anul 1835 în cele din urmă biserica ”Sfânta Treime” a fost consacrată și deschide porții pentru primii săi vizitatori. 15 ani mai târziu la biserica oamenii din Bansko încep construcția unui turn, iar în anul 1855 frații Veleganovi efectuează 4 clopote pentru acesta.
Arhitectura și interior
Biserica ”Sfânta Treime” este o clădire cu naos fără cupolă și împreună cu turnul la aceasta, spațiile deschise și peretele înalt din piatră formează un complex arhitectural impresionant.
Este interesant faptul că în ciuda dimensiunilor reale impresionante ale templului – lungime de 44 metri, lățime de 24 metri și înălțimea bolții de 20 metri, acesta este construit astfel încât să păcălească ochii și să arate mai mic.
Zidăria exterioară este din piatră și cu grosimea pereților de 1,10 metri, iar acoperișul se poartă de 12 coloane care cel mai probabil simbolizează discipolii lui Hristos. Bolțile ușilor și ferestrelor sunt de pietre sculptate, iar pereții sunt ridicați de blocuri albe de marmură.
Primul lucru care atrage atenția atunci când intrați în biserica sunt frescele unice care își relatează istoriile. Tavanul templului care este efectuat de Velyan Ognev (Pictor din Școala de Arte din Debar) este pictat ca cerul în timpul nopții pe care strălucesc stele, iar îngerii zboară peste pământ pentru a ne supraveghea și proteja.
Usta Ognyan Velev este maestrul unui iconostas sculptat în lemn unic și elementelor decorative din biserica, iar icoanele iconostasului sunt efectuate de Dimitar și Simeon Molerovi, al căror tată este fondatorul Școlii de Arte din Bansko.
Impresionează foarte mult și amvonul care este zugrăvit cu picturi stilizate, iar până acesta duce o scară curbată.
Biserica dispune de trei intrări, peste intrarea principală fiind zugrăvită icoana Sfintei Treimi, iar puțin lângă aceasta se pot vedea simbolurile turcești (semiluna) care au salvat templul de distrugere.
Astfel cum am menționat mai sus, câțiva ani după construirea bisericii ortodoxe lângă aceasta oamenii din Bansko construiesc un turn care astăzi este unul dintre simbolurile orașului.
Turnul se ridică la 30 metri și reprezintă o clădire dreptunghiulară cu patru arce deschise pe vârf. Sub cupolă sunt agățate patru clopote care sunt turnate de frații Veleganovi și pe care din nou sunt puse simboluri turcești pentru a nu fie distruse de turcii.
În turn este un ceasornic fabricat de maestrul celebru din Bansko Todor Hadzhiradonov care și până astăzi indică timpul pentru oamenii din Bansko și vizitatorii orașului.
INFORMAȚII UTILE
Biserica ”Sfânta Treime” se află în inima orașului și este unul dintre simbolurile acestuia.
Complexul de templu (biserica, turnul și pereții înalți) este declarat ca un monument arhitectural de semnificație națională.
Complexul este deschis pentru vizitare în fiecare zi de la ora 8.00 până la ora 18.00.
Cum să ajungeți?
Biserica se află în partea centrală a orașului Bansko și nu o puteți omite, dar dacă nu aveți încredere în navigație, puteți introduce adresa: piața ”Vazrazhdane”.
Dacă sunteți oaspeți ai hotelului Lucky Bansko, pentru a ajunge la complexul de templu cu mașina călătoria va dura numai 6 minute, iar dacă decideți să mergeți pe jos – 15 minute (sau trebuie să treceți distanța de circa 1,2 km din hotel până la templu).
De ce să vizitați biserica ”Sfânta Treime”?
Sunt multe temple din Bulgaria și toate acestea au o istorie și arhitectura interesantă, dar ”Sfânta Treime” este biserica care reprezintă visurile și dorințele unui oraș întreg. Dorința tuturor oamenilor din Bansko să aibă un loc propriu unde să se roage a făcut posibilă trecerea prin toate obstacolele și construcția bisericii proprii în centrul orașului. A fost posibil s-o construiască astfel cum au văzut-o în visuri.
Oricine care vizitează Bansko obligatoriu trebuie să viziteze complexul de templu, deoarece biserica ”Sfânta Treime” este prin sanctuarele bulgare cele mai mari care au dat, dă și vor da speranța tuturor.